Traiectoria se poate schimba
În primele întâlniri cu un copil, observăm stiluri diferite de a intra în lume. Unii caută priviri, explorează cu entuziasm, se cuplează rapid la joc. Alții preferă discreția: urmăresc, selectează, răspund mai ales în contexte care le trezesc siguranță.
Există și copii la care se conturează mai rar – sau într-o formă mai firavă – câteva abilități esențiale pentru relație și învățare: împărtășirea emoțiilor cu adultul, coordonarea dintre verbal și nonverbal, interesul pentru oameni (dincolo de obiecte), jocul imaginativ și reciprocitatea. Când peste acestea se adaugă reactivitate atipică la stimuli, interese repetitive ori rigiditate la schimbare, conectarea de zi cu zi se restrânge. Sunt semnale care pot ridica suspiciunea de TSA și, la fel de important, ne indică precis unde are copilul nevoie de sprijin ca să-și reia ritmul de dezvoltare.
„Perioada de dezvoltare rapidă a creierului din sarcină și primii ani pune fundația pentru dezvoltare, sănătate și bunăstare pe tot parcursul vieții.”
Center on the Developing Child, Harvard University
Fundația se toarnă devreme, iar calitatea relațiilor timpurii devine armătura. De aceea, în Focus lucrăm devreme și ordonat, cu atenție la dozajul provocărilor.
Cum răspunde Focus
Construim un mediu relațional sigur în care copilul se reglează → se conectează → învață împreună cu părintele. Predarea se face în micro-momente scurte și dese, calibrate astfel încât provocarea să rămână mică, predictibilă, controlabilă.
Ce arată graficul traiectoriilor
În graficul de mai sus, liniile albastre punctate descriu ritmul unui copil suspect/diagnosticat cu autism fără intervenție – panta rămâne joasă, decalajul se lărgește odată cu vârsta. Liniile colorate arată cum se schimbă panta când începem devreme și lucrăm consecvent în cele două condiții de mai sus.
Simulările orientative (nu predicții individuale) sugerează:
- start la ≈12 luni → egalare în jur de ≈23 luni, apoi posibilă depășire;
- 18–23 luni → egalare la 34–36 luni;
- 24–29 luni → egalare la ≈38–41 luni;
- 30–36 luni → egalare la ≈3a6l–5a7l;
- 36–48 luni → egalare la ≈5a6l–8a1l.
Pe scurt: mai devreme = pantă mai abruptă = drum mai scurt. Nu „forțăm”, ci potrivim bine acțiunea în timp.
Regula „75% din 168 de ore”
75% nu înseamnă 75% terapie la masă. Înseamnă că, pe parcursul celor 168 de ore ale săptămânii (inclusiv somnul cu rutină bună), copilul primește des oportunități la nivelul lui și aliniate la starea lui.
2–3–6 ore/săptămână, fără părinte antrenat să orchestreze restul zilei, nu ridică panta. Chiar și 10 ore reprezintă ~6% din săptămână – prea puțin.
Ce activități apar în 75%
- Rutinele zilei (obligatoriu): trezire, îmbrăcat, masă, baie, plecat/venit, somn. Fiecare devine teren de antrenament la nivelul etapei.
- Activități în doi: mers, joacă, dans, povești – cu pauze curate și priviri împărțite.
De ce contează densitatea interacțiunilor în primii trei ani
Hart și Risley au argumentat că diferențele mici, dar consecvente, în numărul de schimburi zilnice orientate spre limbaj se acumulează într-un avantaj sau dezavantaj major mai târziu. Un calcul simplu: o diferență de 100 de interacțiuni/zi (≈ 7,1 pe oră de veghe) înseamnă 109.500 de schimburi în trei ani.
Dacă această acumulare apare chiar în perioada în care creierul este deosebit de receptiv la mediu, impactul asupra vocabularului și asupra indicatorilor cognitivi devine sever.
Dovezile sunt predominant corelaționale, dar convergente: copiii mici primesc, în mod tipic, cantități și calități foarte diferite de input lingvistic, iar aceste diferențe se asociază cu rezultate ulterioare precum mărimea vocabularului, IQ-ul, citirea și reușita școlară. Mulți copii cu întârzieri inițiază rar și sunt mai puțin receptivi; chiar și cu cele mai bune intenții, părinții le oferă inevitabil mai puține ocazii de a exersa limbajul – atât ca volum, cât și ca bogăție.
De aceea, „timpuriu” trebuie să însemne cu adevărat devreme: înainte ca deficitul experiențial să devină prea mare și cât timp putem valorifica efectele tranzacționale ale interacțiunii asupra comunicării.
Cât „învățăm” ca să recuperăm
Pentru a reduce decalajul, copilul are nevoie, o perioadă, de ≈1,5× rata de învățare față de ritmul neurotipic. Exemplu: dacă un copil tipic de 2 ani dobândește ~15 abilități/lună, ținta ta este ~22–23/lună. Nu „mai multe fișe”, ci mai multă potrivire (nivel + stare) în mai multe momente ale zilei.
Cum stabilim nivelul și dozăm după stare
- Nivelul îl identificăm în evaluarea pe etape; nu sărim trepte. Când ceri peste nivel, corpul ridică frâna.
- Starea o citim din corp–privire–sunet: ritm și tonus, căutarea privirii/întoarcerea capului, vocalizare vs. strigăt. Dacă stresul e sus, întâi reglăm, apoi ne conectăm și învățăm.
Ce spun datele despre momentul startului
Startul între 18–23 luni este asociat, în primul an, cu ≈92% șanse de îmbunătățiri semnificative; între 24–29 luni – ≈72%; 30–36 luni – ≈34%; 36–48 luni – ≈30%. Cifrele sunt busole, nu verdicte.
Notă de integritate
Vârstele din grafic sunt simulări orientative, construite pe ipoteza unei rate de învățare ≈1,5× într-un program bine dozat și susținut. Nu sunt promisiuni pentru fiecare copil. Traiectoria reală depinde de profil, comorbidități, context familial, calitatea somnului, consecvența intervențiilor și prezența emoțională a adultului.
Ce poți face acum:
- Programează o evaluare timpurie/screening TSA.
- Evaluare – Screening Autism
