Multe diagnostice de autism la copiii foarte mici sunt ratate pentru că cineva — medic, educator, bunic — spune „dar nu se leagănă, nu flutură mâinile, deci nu poate fi autism”.
Când copilul tău vede ceva interesant (o lumină, un câine, o jucărie), se uită înapoi la tine „să te ia martor” sau pare mai degrabă „în bula lui”?
Când copilul se joacă, pare mai interesat de obiect sau de tine?
Observi joc variat, de imitație, sau mai mult aceeași mișcare repetată?
Dacă te uiți în urmă la ultimele luni, ai senzația că a câștigat tot mai multe abilități de comunicare sau că a pierdut din ce făcea înainte?
Semne timpurii de autism între 12 și 18 luni Citește mai mult
În primele întâlniri cu un copil, observăm stiluri diferite de a intra în lume. Unii caută priviri, explorează cu entuziasm, se cuplează rapid la joc. Alții preferă discreția: urmăresc, selectează, răspund mai ales în contexte care le trezesc siguranță.
Există și copii la care se conturează mai rar – sau într-o formă mai firavă – câteva abilități esențiale pentru relație și învățare: împărtășirea emoțiilor cu adultul, coordonarea dintre verbal și nonverbal, interesul pentru oameni (dincolo de obiecte), jocul imaginativ și reciprocitatea. Când peste acestea se adaugă reactivitate atipică la stimuli
Traiectoria dezvoltării copilului Citește mai mult
În jurul vârstei de un an, diferențele nu se văd în cuvinte, ci în felul în care un copil caută atenția celuilalt.
Un copil neurotipic arată: „uite!”. Îți dă un obiect „ca să-l vezi și tu”. Te privește să verifice dacă ai observat și așteaptă reacția ta, ca un mic regizor al bucuriei împărtășite.
Un copil suspect de autism face aceste lucruri mai rar sau deloc. Nu fiindcă „nu poate”, ci fiindcă încă nu știe de ce merită să te caute. Pentru el, oamenii sunt uneori imprevizibili; obiectele și tiparele sunt previzibile, se repetă, le poate controla.
Despre baza socială dintre părinte-copil Citește mai mult
Unii copii au un vocabular bun. Spun substantive, recunosc obiecte, pot eticheta imagini sau jucării. Dar când intri în interacțiune reală, remarci că nu spun ce fac. Nu spun ce face celălalt și nici ce se întâmplă în jur. Iar fără acțiune, propoziția nu se formează.
Acțiunea – elementul invizibil care blochează vorbirea spontană Citește mai mult
Dimineață. În bucătărie e cald și miroase a banane coapte. El se joacă cu lingura. O mușcă, o întoarce, o lovește ușor în masă: tic-tic… tic. Eu nu-i iau lingura, nu grăbesc nimic. Mă așez în fața lui. Nu forțez intimitatea. Respir încet. Tic-tic… mă uit la el. Tic-tic… nu spun nimic, aștept. El se uită la mine o secundă.
Densitatea și calitatea interacțiunilor pozitive zilnice prezic recuperarea Citește mai mult
PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE
„Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României“. Acest disclaimer nu se aplică paginilor web ale Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și ale coordonatorilor de reforme.
© 2025 Toate drepturile rezervate focuspecopil.ro
