Semne timpurii de autism între 12 și 18 luni

(un ghid blând pentru părinți îngrijorați)

Poate te uiți la copilul tău de 1 an și ceva și simți că „ceva e altfel”, dar nu știi să pui în cuvinte. Poate ți-au spus alții „lasă, e fiecare în ritmul lui”, dar vocea ta interioară nu se liniștește.

În acest articol pun reflectorul pe câteva semne timpurii care, atunci când apar împreună, pot sugera un risc de autism și merită discutate cu un specialist. Cercetările arată că primele diferențe apar adesea în zona de comunicare socială, gesturi, joc și felul în care copilul explorează lumea. 

Înainte însă … Păstrează în minte faptul că

Fiecare copil are un profil unic.
Prezența unora dintre aceste semne nu înseamnă automat autism, iar absența lor nu exclude complet un diagnostic. Ne uităm la tipar, nu la o singură trăsătură.

1. Social communication: privirea, zâmbetul, împărtășirea

Între 12 și 18 luni, mulți copii sunt „lipiți” de adulții lor preferați: caută fața, îi distrează să împartă lucruri cu tine, râd împreună cu tine.

La copiii cu risc de autism putem vedea:

• Contact vizual limitat sau „pe lângă” oameni
  – copilul pare că se uită prin tine, nu la tine;
  – întâlnește rar privirea și o menține foarte puțin. 
• Mai puțină bucurie împărtășită
  – zâmbește mai ales când e gâdilat sau stimulat fizic (aruncat în sus, gâdilat),
  – mai puțin când doar îl privești, îi vorbești sau te joci „cucu-bau”.
• Afect mai mult negativ decât pozitiv
  – mai des iritat, frustrat, greu de liniștit;
  – mai puține expresii calde, „ochi care râd”.
• Răspuns inconsecvent la nume
  – uneori întoarce capul, alteori pare că nu aude, deși reacționează la alte sunete (jucărie, muzică).
• Atenție comună (joint attention) redusă
  – când îi arăți ceva („uite, un câine!”), nu se uită acolo sau nu verifică fața ta;
  – nu prea există momente de genul „ne uităm amândoi la același lucru și ne bucurăm împreună”. 
• Gesturi puține sau absente
  – lipsesc gesturi ca arătatul cu degetul, datul noroc, făcutul „pa-pa”, întinsul mâinilor să fie luat în brațe;
  – nu coordonează bine privirea + gestul + sunetul (de exemplu, să se uite la tine, să întindă mâna și să vocalizeze ceva ca să ceară).

Întrebare pentru tine

Când copilul tău vede ceva interesant (o lumină, un câine, o jucărie), se uită înapoi la tine „să te ia martor” sau pare mai degrabă „în bula lui”?

2. Jocul: imitare, explorare, repetitivitate

La 12–18 luni, jocul tipic înseamnă multă imitare și variație: copilul bate din palme ca tine, pune telefonul la ureche „ca mami”, își hrănește ursulețul cu lingurița.

La copilul cu risc de autism, putem vedea:

• Imitare redusă a acțiunilor cu obiecte
  – dacă îi arăți cum pui cubul în cutie sau cum „suni” la telefon, e posibil să nu copieze sau să o facă rar și cu multă întârziere.
• Interes mare pentru părți de obiecte
  – se uită mult la roțile unei mașinuțe și le învârte,
  – privește intens un șnur, o etichetă, marginea covorului.
• Explorare vizuală neobișnuită
  – privește obiectele foarte de aproape, din unghiuri ciudate, le „inspectează” îndelung.
• Acțiuni repetitive
  – învârte, lovește, scutură jucării la nesfârșit;
  – pare mai interesat să repete aceeași mișcare decât să descopere funcția jucăriei (de exemplu, apasă la nesfârșit un singur buton).

 Întrebare pentru tine

Când copilul se joacă, pare mai interesat de obiect sau de tine?
Observi joc variat, de imitație, sau mai mult aceeași mișcare repetată?

3. Limbaj și cogniție: gângurit, primele cuvinte, „dialogul” social

Între 12 și 18 luni, mulți copii:

• gânguresc mult, cu sunete variate;
• participă la „conversații” – tu spui ceva, el răspunde cu sunete;
• încep să arate, să folosească până la câteva cuvinte cu sens.

La copiii cu risc de autism putem vedea:

• Gângurit social redus
  – puține „conversații” vocale cu adultul;
  – nu prea există acel du-te-vino sonor (tu spui ceva – el „răspunde”), ci mai mult sunete izolate.
• Înțelegere și producere a limbajului atipice
  – poate părea că înțelege puține instrucțiuni simple („dă-mi…”, „vino aici”),
  – sau, din contra, poate înțelege destul de bine, dar primele cuvinte sunt ciudate (mai degrabă etichete sau repetiții, decât „mama”, „tata”, „apa”). 
• Prosodie și ton de voce neobișnuite
  – voce foarte monotonă sau, invers, neobișnuit de stridentă;
  – ritm bizar al sunetelor.
• Regres
  – copilul avea câteva cuvinte sau gesturi (zicea „mama”, făcea „pa-pa”),
  – iar între 15–24 luni le pierde treptat sau pare că „se retrage” și devine mai puțin comunicativ. 

Întrebare pentru tine

Dacă te uiți în urmă la ultimele luni, ai senzația că a câștigat tot mai multe abilități de comunicare sau că a pierdut din ce făcea înainte?

4. Senzații, mișcare și reglare (somn, mâncare, atenție)

Mulți copii cu risc de autism au și particularități în felul în care își simt corpul, procesează sunete, lumini, atingeri.

Posibile semne între 12–18 luni:

• Privire atipică
  – urmărește discontinuu obiectele;
  – se fixează mult pe lumini, ventilatoare, reflexii;
  – se uită insistent la anumite modele (de exemplu, modelul covorului) și le atinge cu un deget, ca și cum le „studiază”.
• Reacții senzoriale neobișnuite
  – pare foarte deranjat de anumite sunete (aspirator, uscător, mulțime) sau, invers, nu reacționează aproape deloc la zgomote puternice;
  – este deranjat de anumite texturi (la mâncare, haine, suprafețe). 
• Mișcare și postură
  – întârziere în achizițiile motorii (stat în picioare, mers cu sprijin);
  – tonus muscular redus (pare „moale”) sau, în anumite poziții, dimpotrivă, rigid;
  – mișcări repetitive: fluturat din mâini, „fâlfâit” de degete, balansat. 
• Reglare dificilă a somnului, alimentației și atenției
  – se trezește frecvent noaptea, doarme greu;
  – refuză mâncăruri cu anumită consistență (mai „bucățoase”);
  – trece rapid de la un lucru la altul sau, din contra, rămâne „lipit” de un obiect mult timp.

Niciuna dintre acestea, luate separat, nu înseamnă automat autism – mulți copii tipici dorm prost sau sunt mofturoși la mâncare. Contează cum se adună semnele între ele.

5. Un exemplu de profil la 12 luni (nu o „rețetă”)

Să ne imaginăm o fetiță de 12 luni, despre care părinții spun așa:

• se uită rar în ochii lor și uneori au senzația că se uită „prin ei”, nu la ei;
• zâmbește, dar mai ales atunci când e gâdilată sau ridicată în sus – mai puțin la jocuri simple, fără contact fizic;
• nu pare să anticipeze „cucu-bau”, dar se entuziasmează la jucării de tip cauză–efect (apasă un buton, iese ceva).

Când o strigă pe nume:

• uneori se întoarce, alteori deloc, deși se întoarce la sunetul unei jucării sau la vocea cuiva de mai departe.

În ceea ce privește comunicarea:

• imită foarte puțin ceea ce vede;
• nu prea există gângurit „de conversație”;
• aproape niciun gest spontan – nu arată cu degetul, nu face „pa-pa”, nu întinde mâinile să fie luată în brațe.

La nivel senzorial și motor:

• urmărește obiectele cu privirea, dar uneori „pierde” jucăria și pare dezorientată;
• se uită mult la roțile mașinuței sau la un șnur; dacă i le iei, se supără puternic;
• întinde mâna rar după obiecte, mai degrabă își flutură brațele și picioarele când se apropie o jucărie;
• uneori atinge modelul covorului cu degetul arătător, ca și cum îl studiază;
• face uneori hand-flapping (fluturat din mâini) și mișcări de degete.

Dezvoltarea motorie:

• stă mai greu în picioare cu sprijin, pare în general mai „moale”, dar când o ții în poziție de stat în picioare devine rigidă;
• nu pare să-i placă să fie ținută în brațe – se foiește, devine repede iritabilă.

Reglare:

• doarme prost, se trezește de mai multe ori pe noapte;
• refuză mâncarea cu bucăți, acceptă doar consistență foarte fină.

Acesta este un profil compozit, cu mai multe semne adunate din toate ariile. Nu este o „matriță” după care să-ți compari copilul, ci un exemplu de când merită neapărat cerută o evaluare (pediatru, neurolog, psiholog, psihiatru de copii).

6. Ce faci dacă te regăsești în multe dintre aceste descrieri?

1. Notează-ți observațiile, cât mai concret
   – nu „mi se pare ciudat”, ci: „nu răspunde la nume în X situații”, „nu arată cu degetul”, „nu se uită la mine când îi arăt ceva”.
2. Discută cu medicul pediatru și cere explicit o evaluare de dezvoltare
   Ghidurile internaționale (de ex. Academia Americană de Pediatrie) recomandă screening pentru autism la controalele de 18 și 24 de luni, pe lângă monitorizarea obișnuită a dezvoltării. 
3. Caută un specialist cu experiență în autism la vârste mici
   – psiholog clinician / psihiatru de copii / echipe specializate în evaluare timpurie;
   – întreabă cum observă ei copilul: în joacă, cu părintele, în mai multe situații.
4. Nu aștepta să „treacă de la sine” dacă îngrijorarea ta crește
   – Autismul poate fi diagnosticat fiabil de multe ori în jurul vârstei de 18–24 de luni, iar intervenția timpurie este asociată cu rezultate mai bune în dezvoltarea comunicării și a adaptării.
5. Ține minte: copilul nu este „defect”, ci intens și diferit
   – Felul lui de a fi îți spune ceva despre cum îi funcționează creierul și sistemul nervos;
   – copiii cu autism pot învăța mult, mai ales când adulții din jur înțeleg ce se întâmplă de fapt și își ajustează stilul.

7. Un cuvânt de încheiere

Când citești liste de semne, e ușor să intri în panică și să-ți spui: „Sigur are ceva, e vina mea, am greșit undeva.”

Ce văd eu, de fapt, la un părinte care ajunge să citească un astfel de articol este:

• un om care observă atent copilul;
• un om care își pune întrebări;
• un om care caută să înțeleagă, nu să închidă ochii.

Asta, în sine, este o resursă uriașă pentru orice copil – cu autism sau fără.