Multe diagnostice de autism la copiii foarte mici sunt ratate pentru că cineva — medic, educator, bunic — spune „dar nu se leagănă, nu flutură mâinile, deci nu poate fi autism”.
În jurul vârstei de un an, diferențele nu se văd în cuvinte, ci în felul în care un copil caută atenția celuilalt.
Un copil neurotipic arată: „uite!”. Îți dă un obiect „ca să-l vezi și tu”. Te privește să verifice dacă ai observat și așteaptă reacția ta, ca un mic regizor al bucuriei împărtășite.
Un copil suspect de autism face aceste lucruri mai rar sau deloc. Nu fiindcă „nu poate”, ci fiindcă încă nu știe de ce merită să te caute. Pentru el, oamenii sunt uneori imprevizibili; obiectele și tiparele sunt previzibile, se repetă, le poate controla.
Despre baza socială dintre părinte-copil Citește mai mult
PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE
„Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României“. Acest disclaimer nu se aplică paginilor web ale Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene și ale coordonatorilor de reforme.
© 2025 Toate drepturile rezervate focuspecopil.ro
