Când copilul tău vede ceva interesant (o lumină, un câine, o jucărie), se uită înapoi la tine „să te ia martor” sau pare mai degrabă „în bula lui”?
Când copilul se joacă, pare mai interesat de obiect sau de tine?
Observi joc variat, de imitație, sau mai mult aceeași mișcare repetată?
Dacă te uiți în urmă la ultimele luni, ai senzația că a câștigat tot mai multe abilități de comunicare sau că a pierdut din ce făcea înainte?

Unii copii au un vocabular bun. Spun substantive, recunosc obiecte, pot eticheta imagini sau jucării. Dar când intri în interacțiune reală, remarci că nu spun ce fac. Nu spun ce face celălalt și nici ce se întâmplă în jur. Iar fără acțiune, propoziția nu se formează.

De ce copilul cu autism vede lumea altfel? De la triunghiuri și cercuri înapoi la emoții și priviri